“La umbră de nuc, stă singură cuc”
“Nici vedetă mare, s-apară-n ziare”
“Mâncare, spălat, haine de călcat”
“Peste mări plecat, în barăci cazat”
“Vrea Vuitton și Prada, tocmai din Canada”
“Fir-ar mamaei de viață”
Pe un deal domol,
Cu un umăr gol,
La umbră de nuc
Stă singură cuc,
Suspinând amar,
Bombănind neclar,
Despre viața-i tristă...
N-a ajuns artistă,
Nici vedetă mare
S-apară-n ziare
Ori televiziune
Să-și facă un nume.
Nu tu festivaluri
Între, sau, pe dealuri,
Nu tu premiul mare,
Podium, reflectoare,
Coroana de vis
N-a ajuns nici Miss.
N-o plimbă „cucoșu”
Pe covorul roșu,
Să facă cu mâna,
Să pozeze-ntruna,
Zeci de autografe,
Pe braț sau eșarfe,
Ropot de aplauze
La discurs, în pauze.
N-are limuzină,
Nici simplă masină,
Cu stea sau cu cercuri,
Să se plimbe miercuri
Prin centru, pe-aici,
Sunt toți la servici.
N-a fost nici mireasă
De vre-un Făt aleasă,
Cu o nunta mare,
Să lucească-n soare
Rochia-i de voal,
S-o vezi de pe deal.
Pe piept, nestemate,
Decolteu la spate,
Trena cât mai lungă,
Pe podea s-jungă
Porumbei să zboare,
Să fi fost răcoare,
Ca să nu transpire
Langă mândrul mire.
Zeci de invitați,
Sora, patru frați,
Spun „la revedere”
Spre luna de miere.
Pe coaste-nsorite,
De-ocean mărginite,
Bronz de calitate
„Nouă'șpe karate”.
Se simte umilă
Își plânge de milă,
Crește patru plozi,
E băgată-n corzi,
Nu poate sa iasă,
Treburi o apasă:
Mâncare, spălat,
Haine de călcat,
Aspirat covorul,
Măturat pridvorul,
Îngrijit copiii,
Plus culesul viii.
Căci al ei cioban,
Mândru Moldovan,
Peste mări plecat,
În barăci cazat,
Slab și nemâncat,
Mereu încruntat,
Nu s-a-ntors în sat
Putred de bogat.
Lucra prin străini,
Dar cu bani puțini.
Nu muncește-n van,
Strânge orice ban,
Nu-i chiar bădăran,
Se vrea ortoman.
Când o fi acasă,
Sa-și ia oi de rasă
Și cai invațați
Și câini mai bărbați.
Dar și un Q șapte
Ca să care lapte.
Însă cea Mioară,
Ce nu-i bolnavioară,
De trei luni încoace,
Gura nu-i mai tace,
Nimic nu-i mai place,
Și stă ca pe ace.
Vrea Vuitton și Prada
Tocmai din Canada,
(Nu din Londra, frate,
De-acolo-și iau toate.)
Și un dressing mare
Cu uși și sertare,
Cu oglinzi și spoturi.
Nu par a fi mofturi.
Ce a mai rămas?
Vă tot spun de-un ceas,
A ei suferință,
E peste putință!
Uite așa, sub nuc
Stând singură cuc,
Aproape bocind,
Lung la mâini privind,
Din ochi lăcrimând
Își zise în gând:
„Fir-ar mama ei de viață
Curăț nuci pentru dulceață”
By CristiP