DOREL – File de Poveste

Muncitori romani pe un mic santier

Dorel – File de Poveste este o poezie care surprinde aspecte diferite ale vieții de muncitor pe un șantier imaginar din Londra.

Echipa de muncitori in curtea unei case aflate in renovare.

Este a lui Dorel echipă, constructori din tată-n fiu

Echipa de muncitori in pauza de masa.

Slana, brânza și o ceapă, alină dorul de casă

Echipa de muncitori cercetand cerul plin de nori de ploaie.

Cercetând îndelung cerul: “Mai e mult până diseară”

Echipa de muncitori mixand mortar.

Pun nisip, ciment și apă, apoi desfac un spumos

O mână grea de muncitor si bocancul plin de noroi.

Un bocanc intră-n mocirlă, celălalt ar vrea să-l scoată

Echipa de muncitori, dupa program, la Pub.

Ziua-i gata, iar băieții, se strâng după colț, la bar


(Și mai) Rar – POEZIA – Refugiul Meu

Miorița’s Dream – POEZIA – Refugiul Meu %

Ploile Londrei Archives – POEZIA – Refugiul Meu

(4) Facebook

BALADA CĂLĂTORULUI

Peripețiile unei călătorii cu avionul.

(Și mai) Rar

Noaptea Prin Lume

Iubire Interzisă

FĂRĂ TITLU (Sub Masca Bufonului)

“Nimic nu reușesc să storc din neuronul …”

“M-ascund sub masca mea … “

“Mă-mpiedic în pietriș ori în cuvinte …”

“Să-mbrac taraba cu trecutu-mi …”

“Ca să desfaceți cât mai multe dintr-o ață …”

“Ș-atunci mă-ntorc încet sub masca mea …”

Miorița’s Dream

“La umbră de nuc, stă singură cuc”

“Nici vedetă mare, s-apară-n ziare”

“Mâncare, spălat, haine de călcat”

“Peste mări plecat, în barăci cazat”

“Vrea Vuitton și Prada, tocmai din Canada”

“Fir-ar mamaei de viață”

Pe un deal domol,
Cu un umăr gol,
La umbră de nuc
Stă singură cuc,
Suspinând amar,
Bombănind neclar,
Despre viața-i tristă...
N-a ajuns artistă,
Nici vedetă mare
S-apară-n ziare
Ori televiziune
Să-și facă un nume.
Nu tu festivaluri
Între, sau, pe dealuri,
Nu tu premiul mare,
Podium, reflectoare,
Coroana de vis
N-a ajuns nici Miss.
N-o plimbă „cucoșu”
Pe covorul roșu,
Să facă cu mâna,
Să pozeze-ntruna,
Zeci de autografe,
Pe braț sau eșarfe,
Ropot de aplauze
La discurs, în pauze.
N-are limuzină,
Nici simplă masină,
Cu stea sau cu cercuri,
Să se plimbe miercuri
Prin centru, pe-aici,
Sunt toți la servici.
N-a fost nici mireasă
De vre-un Făt aleasă,
Cu o nunta mare,
Să lucească-n soare
Rochia-i de voal,
S-o vezi de pe deal.
Pe piept, nestemate,
Decolteu la spate,
Trena cât mai lungă,
Pe podea s-jungă
Porumbei să zboare,
Să fi fost răcoare,
Ca să nu transpire
Langă mândrul mire.
Zeci de invitați,
Sora, patru frați,
Spun „la revedere”
Spre luna de miere.
Pe coaste-nsorite,
De-ocean mărginite,
Bronz de calitate
„Nouă'șpe karate”.
Se simte umilă
Își plânge de milă,
Crește patru plozi,
E băgată-n corzi,
Nu poate sa iasă,
Treburi o apasă:
Mâncare, spălat,
Haine de călcat,
Aspirat covorul,
Măturat pridvorul,
Îngrijit copiii,
Plus culesul viii.
Căci al ei cioban,
Mândru Moldovan,
Peste mări plecat,
În barăci cazat,
Slab și nemâncat,
Mereu încruntat,
Nu s-a-ntors în sat
Putred de bogat.
Lucra prin străini,
Dar cu bani puțini.
Nu muncește-n van,
Strânge orice ban,
Nu-i chiar bădăran,
Se vrea ortoman.
Când o fi acasă,
Sa-și ia oi de rasă
Și cai invațați
Și câini mai bărbați.
Dar și un Q șapte
Ca să care lapte.
Însă cea Mioară,
Ce nu-i bolnavioară,
De trei luni încoace,
Gura nu-i mai tace,
Nimic nu-i mai place,
Și stă ca pe ace.
Vrea Vuitton și Prada
Tocmai din Canada,
(Nu din Londra, frate,
De-acolo-și iau toate.)
Și un dressing mare
Cu uși și sertare,
Cu oglinzi și spoturi.
Nu par a fi mofturi.
Ce a mai rămas?
Vă tot spun de-un ceas,
A ei suferință,
E peste putință!

Uite așa, sub nuc
Stând singură cuc,
Aproape bocind,
Lung la mâini privind,
Din ochi lăcrimând
Își zise în gând:
„Fir-ar mama ei de viață
Curăț nuci pentru dulceață”

By CristiP