Poezie despre sfârșit și început.
Există momente când viața nu se sfârșește, ci doar își ține respirația. Atunci, trecutul revine prin pași, parfumuri, glasuri și locuri care ne-au cunoscut înainte ca lumea să ne schimbe.„Pauza mare” este despre clipa dintre ceea ce s-a încheiat și ceea ce încă poate începe, despre amintiri, rădăcini și alegerea rostului pe care vrem să-l lăsăm în urma noastră. Este o poezie despre sfârșit și început.
There are moments when life does not end, but simply holds its breath. Then the past returns through footsteps, fragrances, voices and places that knew us before the world had time to change us. “The Long Recess” is about the moment between what has ended and what may still begin, about memories, roots and the purpose we choose to leave behind.
Dintr-o vâlvătaie rămâne uneori doar cenușa unui vis prea tânăr.
Sometimes a blaze leaves behind only the ash of a dream that was still too young.
Casele păstrează pașii și parfumurile mult după ce oamenii au plecat.
Houses keep footsteps and fragrances long after people are gone.
Unele odăi rămân zugrăvite pentru totdeauna cu râsete și șoapte.
Some rooms remain forever painted with laughter and whispers.
Din toate amintirile, cele mai vii sunt cele care încă aleargă să ne întâmpine.
Of all our memories, the most vivid are those that still run to meet us.
Rostul nu se măsoară prin cât arzi, ci prin ceea ce ajungi să susții.
Purpose is not measured by how brightly you burn, but by what you come to support.
Uneori, apa copilăriei ne arată chipul celui care încă putem deveni.
Sometimes the waters of childhood reveal the person we may still become.
E pauză în viața mea acum,
Din toată vâlvătaia a mai rămas doar scrum,
Dar și acesta-i spulberat spre ceruri,
Precum un vis prea tânăr, uitat în alte vremuri.
O liniște tăioasă îmi biciuie ființa,
De umbre-ncețoșate mi-e plină locuința,
Pași aspri sau felini, pe scara-ntunecată,
Parfum de orhidee pe bluza-i demodată.
Arome-mbietoare dinspre bucătărie
Se-ntind pe balustrada cu iz de veșnicie.
De chicote-nspumate se umple iarăși baia,
Șoapte fierbinți, în taină, au zugrăvit odaia.
Refrene vechi, uitate, plutesc peste terasă,
Casete încâlcite se prăfuiesc pe masă,
Dinspre livada veche s-avântă în ogradă
Al meu dulău de pază, venind ca să mă vadă.
E pauză în viața mea, dar nu fac crize,
Pe margine se fac, temeinic, analize:
„Ce s-o fi întâmplat acolo, oare!?”
Cine-a-mbulzit nori negri peste soare?
E pauză în viața mea, e liniște deplină,
Mă reculeg, mă-nconjur de lumină,
Mă-nclin în fața firului de iarbă
Și-mi mângâi întristat cărunta barbă.
Mă sprijin de-un copac, căruia-i pasă
De va fi lemn de foc sau stâlp la casă
Și care-mi povestește molcom, așezat,
Cum poți deosebi divanul de un pat.
Pârâul mă salută și vesel clipocește,
Eu îi zâmbesc; el chipu-mi oglindește,
Îi mângâi cu privirea cascadele lui mici,
De mic copil mă știe; veneam mereu aici.
Astăzi, în viața mea e pauza cea mare,
E timp pentru amintiri închise în sertare,
E clipa când se-mbină sfârșit și început,
E vremea de-mplinit ce-n colb a tot zăcut.
By CristiP 20 Decembrie 2022
ENGLISH ADAPTATIONS
A pause has settled on my life today;
The blaze has died, and only ash will stay.
Yet even ash is scattered through the air,
Like some young dream the years forgot was there.
A cutting silence lashes through my frame,
While misted shadows make my home their claim;
Harsh steps or feline tread the darkened stair,
An orchid’s fragrance haunts her blouse still there.
Warm kitchen fragrances, still sweet and near,
Climb up the banister from year to year.
The bathroom fills with foaming laughter’s sound,
And secret, heated whispers paint the walls around.
Old songs forgotten drift across the air,
Tangled cassettes lie gathering dust there;
Out from the orchard, racing through the yard,
My dog comes bounding, faithful still on guard.
My life is paused, yet I refuse a crisis;
From the sidelines come their solemn analyses:
“What happened there, I wonder? Who can say?”
Who piled black clouds across the sunlit day?
My life is paused; the silence now is whole,
I gather light and recollect my soul;
I bow before a simple blade of grass,
And stroke my greying beard as moments pass.
I lean against a tree that seems to care
Which fate—brief fire or roof-beam—it will bear;
And calmly, slowly, speaking as it can,
It tells what makes a bed unlike a divan.
The stream greets me, still laughing bright and clear,
I smile; my mirrored face is waiting near.
My eyes caress the little falls I see;
It knew me as a child; it still remembers me.
Today my life’s long recess has begun,
A time to store old memories one by one;
The hour when ending and beginning meet,
To lift from dust what waits to be complete.
By CristiP June 2026
Poezie despre despărțire și dor -Mi-e dor sa plang – POEZIA – Refugiul Meu
ISTOVIRE – POEZIA – Refugiul Meu
FĂRĂ TITLU (Sub Masca Bufonului) – POEZIA – Refugiul Meu
Poezie despre despărțire și dor -Mi-e dor sa plang – POEZIA – Refugiul Meu