O palmă de pământ de-ai, De-ai tăi părinți de lăsată, Tu să te-ntorci mereu la ea, Să n-o lași nelucrată! Să o-ngrijești, cum alteori Ei o făceau cu drag, Iar seara, mulțumiți, priveau La munca lor, din prag.
Iar când veneai, din când în când, În vizită, acasă, La poartă te-așteptau, zâmbind, Poftindu-te la masă. Aflai ce-i nou, pe dată, În vechiul vostru sat, Cum vărul după tată Din nou s-a însurat.
Cum fata cea mai mică A lu' Costache Chioru' S-a dus după Petrică — „Îi face cu ulcioru'.” Anica-i iar gravidă, Mai face încă un plod, Îi tot nemăritată, Da' spală tot sub pod.
Mai moare o bătrână, Un moș e prin spital, „Popa și-a rupt o mână, A lunecat pe deal. Copchiii lu' Valeru Au fost acu', într-o noapte, La a lu' Plutoneru', I-au luat perele coapte.”
Ba despre-o cumetrie, Ba despre-o înmormântare, „Godac e-n datorie, A vrut o nuntă mare!” Trec orele într-o clipă, Mai pun ai tăi pe masă Carafa cu vin roșu Și papanași de casă.
Nu prea vorbesc de ei, Le e tot timpul bine; Tu ești cel ce contează, Cum te-nțelegi, cu cine, De te descurci cu banii Și de mănânci destul, De munca nu-i prea multă, De somn, de ești sătul.
Apoi, târziu în noapte, Privind cu drag la tine, Aduși puțin de spate, Cu sufletele pline, Înspre odaia bună, Cu miros minunat, Vegheată chiar de lună Prin geamul vechi, pătrat,
Se-ndreaptă să-ți arate Cum așternut-au patul: Cearșafuri înflorate Și plapuma, de-a latul, Pernele noi, din pene De gâscă și de rață, Brodate fără grabă Cu fir sucit de ață.
„Daa, soba încă arde Și nu mai scoate fum… Ne ducem la culcare, Că e târziu de-acum.”
Tu să nu-i uiți vreodată, Să nu îi ocolești, Pe cei ce ți-au dat viață Și chef să o trăiești. Și chiar de ani s-adună Pe tâmpla-ți grizonată, În ochii lor vedea-vei Copilul de-altădată.
Bun venit!
Prezența online a poeziei mele se datorează faptului că doresc să vă înnapoiez, în felul meu, bucăți din trăirile întâmplate de-a lungul timpului, în această lume, alături de voi, împreună cu voi. Sunt convins că fiecare dintre voi a simțit, a trăit, a visat, cele mai multe dintre cele ce vor fi descrise pe aceste pagini ale blogului, chiar dacă nu în același timp sau în același loc. Sper, ca cei mai mulți dintre voi să vă regăsiți în scrierile mele și să vă bucurați.
Deschide-ți sufletul și mintea!
Welcome!
The online presence of my poetry is due to the fact that I want to return to you, in my own way, pieces of the experiences that have happened over time, in this world, alongside you, together with you. I am convinced that each of you has felt, lived, dreamed, most of what will be described on these pages of the blog, even if not at the same time or in the same place. I hope that most of you will find yourselves in my writings and enjoy them.
Open your soul and mind!
View all posts by Cristian Pușcașu