
Eu nu beau mult… dar nici puțin, / Beau țuică deseori, dar beau și vin
I don’t drink much… just not that little either, / Some days it’s something strong, some days it’s wine

Un pătrățel de ciocolată amără, / Se potrivește, negreșit, cu o țigară,/ Și cu-n pahar pe jumătate cu cognac.
A square of dark chocolate, bitter and clean, / Next to black coffee, strong, no foam, With a cigarette… and a half-filled glass of cognac at home.

Tre’ să beau ceai, așa e de bonton, / Mi-aprind din nou țigara și-n ceai adaug rom.
Time for tea, that’s what they say, / I light another cigarette… / And give my tea a bit more character.

Și cât în oală fierbe ciorbița de vacuță, / Îmi răsplătesc efortul sorbind o pălincuță.
And while the soup is slowly finding its way, / I reward the effort… just a sip along the day.

Până când mămăliga și tochitura grasă, / Își cer fără-ncetare, dreptate pe deplin / Ș-atunci, beau fără preget, un păhărel cu vin.
When the food itself feels rich and complete, / That’s when a glass of wine steps in, / Not too much… just what fits the scene.

Vin roșu, beau de obicei, de-i grasă cina, / Iar negru… doar dacă vine-n vizită vecina.
Red, if the meal is heavier, richer in tone, / And something darker… if I’m not alone.
Eu nu beau mult... dar nici puțin, Beau țuică deseori, dar beau și vin, Nici berea nu pot spune că-mi displace, De-i cald afară și ceafa pe grătar se face. Dar hai ca să privim mai pe-ndelete Dacă beau mult, sau dacă mor de sete. În zori de zi, când mă trezesc, Dar după ce mă primenesc, Mă-ndrept către bucătărie, Nu te gândi că beau direct tărie, Pun de cafea, fac o omletă, Prăjesc temeinic o baghetă, Din roșii, castraveți, fac o salată, Normal, acum chiar merge-o vișinată. Un pătrățel de ciocolată amără, Lângă cafeaua neagră, lipsită de caimac, Se potrivește, negreșit, cu o țigară Și cu-n pahar pe jumătate cu cognac. Cam pe la zece, aici așa stă treaba, Că doar nu am venit pe insulă degeaba, Tre’ să beau ceai, așa e de bonton, Dar nu cu lapte dulce și biscuiți bourbon, Cum fac toți scăpătații când intră-ntr-un salon, Mi-aprind din nou țigara și-n ceai adaug rom. Cum prânzul se anunță cu zgomote-n stomac, De mă găsesc acasă, mancare-ncep să fac Și cât în oală fierbe ciorbița de vacuță, Îmi răsplătesc efortul sorbind o pălincuță. Mai merge una, însă, când mă așez la masă, Până când mămăliga și tochitura grasă, Își cer fără-ncetare, dreptate pe deplin Ș-atunci, beau fără preget, un păhărel cu vin. Iar timpul de-mi permite, m-alint cu-n papanaș, Făcut de mine-n casă, nu d-ăla din oraș Și când în farfurie nu-i nici cât vezi sub lupă, Storc lui Ovidiu lacrimi, direct în a mea cupă. Târziu, după amiază, la cinci, ora de ceai, Dar foarte des se-ntâmplă, în casă, să nu ai, Atunci, ca să nu treacă momentul nemarcat, Un strop de miere-n țuică și ești reconectat. Iau cina pe la șapte și totu-i foarte clar, Tacâmuri, farfurie, în față un pahar... Nu-i totdeauna plin cu oarece licoare, Și nici măcar nu are constanță în culoare, Poate fi alb, la pește, sau la ceva salate, Roze, pe la brânzeturi și fructe confiate, Vin roșu, beau de obicei, de-i grasă cina, Iar negru... doar dacă vine-n vizită vecina. By CristiP 18 Decembrie2022 ENGLISH ADAPTATION I don’t drink much… just not that little either, Some days it’s something strong, some days it’s wine, A cold beer? I’d never say no to that, Especially when the sun decides to shine. But let’s take a closer look, if we’re being fair, Do I drink too much… or just enough to care? In the morning, when I wake up, After I’ve washed and set things right, I head into the kitchen, No rush… no need to fight. I put the coffee on, make myself some eggs, Toast a bit of bread, slice tomatoes on the side, And yes… a small glass fits just fine here too, No need to hide. A square of dark chocolate, bitter and clean, Next to black coffee, strong, no foam, Pairs perfectly, if you ask me, With a cigarette… and a half-filled glass of cognac at home. Around ten, well… that’s how things go, Didn’t come to this life just to rush through it, you know. Time for tea, that’s what they say, But not the polite kind, the proper way, I light another cigarette… And give my tea a bit more character. By noon, when hunger starts to speak, If I’m at home, I cook something proper, nothing weak. And while the soup is slowly finding its way, I reward the effort… just a sip along the day. Maybe another, once I sit down to eat, When the food itself feels rich and complete, That’s when a glass of wine steps in, Not too much… just what fits the scene. And if there’s time, I treat myself right, Something sweet, homemade, done just right, And when the plate is wiped clean with care, Well… something gentle finds its way in there. Later on, around five—tea again, perhaps, Though sometimes the cupboard comes up with gaps, No problem at all, nothing goes wrong, A touch of honey… and something stronger along. Dinner comes easy, somewhere near seven, Nothing dramatic, just simple and steady, A plate, some cutlery… a glass by the side, Not always full, but always ready. It might be white, with fish or light fare, Rosé with cheese, if I feel like it there, Red, if the meal is heavier, richer in tone, And something darker… if I’m not alone. By CristiP 03.05.2026
DE PRIMĂVARĂ … – POEZIA – Refugiul Meu













































