O NOUĂ PRIMĂVARĂ

Primăvara se revarsă
Peste dealuri, văi și ape,
Nici un petec de zăpadă nu mai poate acum să scape,
Nouă zile încearcă iarna să ne joace înc-o farsă,
Dar Zefir i se arată ș-atunci face cale-ntoarsă.

Primăvara când revine,
Chiar de-afară-i frig și zloată,
Și-n ogradă străjuiește, încă, omul de zăpadă,
Se strecoară-ntâi în inimi, se cocoloșește bine,
Așteptând moment prielnic, să iasă-n lume cu tine.

Primăvara intră-n suflet,
Blândă, cu lumina-i caldă, ne umple de nerăbdare,
Iar mirosul crud și verde ne scoate din hibernare.
Elegantă, grațioasă, în pași ampli de balet,
Se avântă maiestoasă, înspre lumea-șevalet.

Primăvara te-nsoțește
Pe cărarea din grădină care duce la poiană,
Zvântând urmele lăsate de vre-o babă mai vicleană,
De sub resturi de zăpadă, cu un truc ce te uimește,
Cumva, face să apară ghiocelul ce vestește.

Primăvara se întinde
Dinspre șesul de la gârlă, spre pădurea amorțită,
Aducând din nou la viață natura încremenită.
Se înalță peste toate, spre apus, cerul aprinde,
Și apoi, cocori pictează pe seninul cât cuprinde.

Primăvara când revine și în suflet se revarsă,
Te-nsoțește și te-ndeamnă spre o viață armonioasă. 

Martie 2026                                           By CristiP