Vine primăvara-n crâng Eu, pe-o banca, stau și plâng M-a lăsat nevasta aseară Sărac,... ca odinioară În nădragi și c-o valiză Ce-i în ea? Nimic... Surpriză! Ei,... nu pot fi atât de rău Trei șosete,... un maiou Și-o pereche de chiloți Da' nu pot să spun "la toți"
Așa sărac, am mai fost. Dar, aveau toate un rost Cui mai spun eu: "Iubițel, Fă o ciorbă de vițel Cum mâncam la mama acasă Nici prea iute nici prea grasă C-o lingură de smântană Și-o țuică din aia bună" În timp ce se primenea Ea, mereu îmi răspundea "Du-te la măta sa-ți facă Oricum a mea n-o sa-ți placă, Ba-i sărată, ba-i prea groasă, N-are taiței de casă, Carnea nu-i fiartă, e tare, Nu-ș ce naiba nu mai are. Și-apoi ia stai tu nițel, Ai tu carne de vițel? Frigideru-i gol din mai, Nici un pol măcar nu ai, Nu-s cartofi, nici varză acra Și tu vrei carne de vacă! "
Din frunzișul plin de rouă, Gânguresc cinteze... două. Cum la început și noi, Ciripica,... Ciripoi, Nu era loc în pădure Să nu-l căutăm de mure, Ori de iarbă-un peticel, Să nu-l tăvălim nițel.
Nopțile de mai uitate, Când stăteam întinși pe spate, Privind cerul plin de stele Și-ți spuneam s-alegi din ele Una care-ți place tare. Tu,... alegeai Carul Mare, Și Luceafărul... și Luna Toate le voiai, nu una. Dar cum nu sunt prea înalt Printre ele să mă salt Să adun una sau două, "Să n-aibă pe ele rouă! Să fie calde, pufoase, Ai grijă să nu miroase!"
Rămân singur cu valiza, Știți voi, aia cu surpriza, Pribegind hai hui prin lume, Noaptea plâng, ziua fac glume, Dimineața cântâ cucu, Eu îmi caut iar de lucru, Mă pun în gură cu toți, Nu știu ei că n-am chiloți.
Ziua-i doi poli și-o cinzeacă, Cum fac bani, îmi iau o vacă Ș-am să fac brânză din lapte, Oi mânca cu turte coapte, Apă-oi bea din cel izvor Care susură ușor Răcorind poiana toată Unde tăvaleam odată Iarba proaspăt răsărită, Cu nevasta mea iubită, Care m-a lăsat,... s-a dus!! Ea în est, eu în apus, Fiecare pe-o cărare, Eu la muncă,ea la Mare, Eu tai cu securea mlajă, Ea stă pe șezlong la plajă...
S-o fi săturat, săraca, S-aștepte să vin cu vaca, Pe care s-o duc la șes, Unde cornutele ies, Să pască verdele crud, De la gârlă, pân' la dud. S-o aduc seara acasă Și chiar dacă-i mult pre grasă, Să-i umplu ieslea cu fân, Să-i spăl ugerul hapsân, Să mulg laptele-n șiștar, De trei ori la rând, măcar, Să facem brânză, smântână Și-o dată pe săptămână, Să atârn cașul la grindă, Cât se uită ea-n oglindă, Duminica, mic dejun, Gogoși calde cu magiun, În cană, lapte bătut... Ne-am dorit,... nu s-a putut. Și am rămas singur din nou... Nu mai sunt taur, sun bou.
O palmă de pământ de-ai, De-ai tăi părinți de lăsată, Tu să te-ntorci mereu la ea, Să n-o lași nelucrată! Să o-ngrijești, cum alteori Ei o făceau cu drag, Iar seara, mulțumiți, priveau La munca lor, din prag.
Iar când veneai, din când în când, În vizită, acasă, La poartă te-așteptau, zâmbind, Poftindu-te la masă. Aflai ce-i nou, pe dată, În vechiul vostru sat, Cum vărul după tată Din nou s-a însurat.
Cum fata cea mai mică A lu' Costache Chioru' S-a dus după Petrică — „Îi face cu ulcioru'.” Anica-i iar gravidă, Mai face încă un plod, Îi tot nemăritată, Da' spală tot sub pod.
Mai moare o bătrână, Un moș e prin spital, „Popa și-a rupt o mână, A lunecat pe deal. Copchiii lu' Valeru Au fost acu', într-o noapte, La a lu' Plutoneru', I-au luat perele coapte.”
Ba despre-o cumetrie, Ba despre-o înmormântare, „Godac e-n datorie, A vrut o nuntă mare!” Trec orele într-o clipă, Mai pun ai tăi pe masă Carafa cu vin roșu Și papanași de casă.
Nu prea vorbesc de ei, Le e tot timpul bine; Tu ești cel ce contează, Cum te-nțelegi, cu cine, De te descurci cu banii Și de mănânci destul, De munca nu-i prea multă, De somn, de ești sătul.
Apoi, târziu în noapte, Privind cu drag la tine, Aduși puțin de spate, Cu sufletele pline, Înspre odaia bună, Cu miros minunat, Vegheată chiar de lună Prin geamul vechi, pătrat,
Se-ndreaptă să-ți arate Cum așternut-au patul: Cearșafuri înflorate Și plapuma, de-a latul, Pernele noi, din pene De gâscă și de rață, Brodate fără grabă Cu fir sucit de ață.
„Daa, soba încă arde Și nu mai scoate fum… Ne ducem la culcare, Că e târziu de-acum.”
Tu să nu-i uiți vreodată, Să nu îi ocolești, Pe cei ce ți-au dat viață Și chef să o trăiești. Și chiar de ani s-adună Pe tâmpla-ți grizonată, În ochii lor vedea-vei Copilul de-altădată.
POEZIA - Refugiul Meu 