O palmă de pământ de-ai,
De-ai tăi părinți de lăsată,
Tu să te-ntorci mereu la ea,
Să n-o lași nelucrată!
Să o-ngrijești, cum alteori
Ei o făceau cu drag,
Iar seara, mulțumiți, priveau
La munca lor, din prag.

Iar când veneai, din când în când,
În vizită, acasă,
La poartă te-așteptau, zâmbind,
Poftindu-te la masă.
Aflai ce-i nou, pe dată,
În vechiul vostru sat,
Cum vărul după tată
Din nou s-a însurat.

Cum fata cea mai mică
A lu' Costache Chioru'
S-a dus după Petrică —
„Îi face cu ulcioru'.”
Anica-i iar gravidă,
Mai face încă un plod,
Îi tot nemăritată,
Da' spală tot sub pod.

Mai moare o bătrână,
Un moș e prin spital,
„Popa și-a rupt o mână,
A lunecat pe deal.
Copchiii lu' Valeru
Au fost acu', într-o noapte,
La a lu' Plutoneru',
I-au luat perele coapte.”

Ba despre-o cumetrie,
Ba despre-o înmormântare,
„Godac e-n datorie,
A vrut o nuntă mare!”
Trec orele într-o clipă,
Mai pun ai tăi pe masă
Carafa cu vin roșu
Și papanași de casă.

Nu prea vorbesc de ei,
Le e tot timpul bine;
Tu ești cel ce contează,
Cum te-nțelegi, cu cine,
De te descurci cu banii
Și de mănânci destul,
De munca nu-i prea multă,
De somn, de ești sătul.

Apoi, târziu în noapte,
Privind cu drag la tine,
Aduși puțin de spate,
Cu sufletele  pline,
Înspre odaia bună,
Cu miros minunat,
Vegheată chiar de lună
Prin geamul vechi, pătrat,

Se-ndreaptă să-ți arate
Cum așternut-au patul:
Cearșafuri înflorate
Și plapuma, de-a latul,
Pernele noi, din pene
De gâscă și de rață,
Brodate fără grabă
Cu fir sucit de ață.

„Daa, soba încă arde
Și nu mai scoate fum…
Ne ducem la culcare,
Că e târziu de-acum.”

Tu să nu-i uiți vreodată,
Să nu îi ocolești,
Pe cei ce ți-au dat viață
Și chef să o trăiești.
Și chiar de ani s-adună
Pe tâmpla-ți grizonată,
În ochii lor vedea-vei
Copilul de-altădată.


Feb. 2026     By CristiP