Iar e două dimineața,
Mă trezesc și îmi spăl fața,
Mă îmbrac, mă bărbieresc, 
Iau bagajul și-o tulesc.

Cu-n autobuz de noapte 
Merg spre Stratford, nu-i departe,
Opt minute și-apoi ies,
Iau Național Express.

Minute, cincizeci, pe ceas,
Mile? cincizeci,le tot las, 
Intru în aerogară, 
Am "Bucking",nu stau afară!

Îl scanez la aparat,
"Capra"nu s-a ridicat.
Hai să-l mai scanez odată, 
Bariera-i ridicată. 

Am trecut,m-așez la coadă, 
Mă rog,nu-i mare corvoadă, 
Fac un pas, împing bagajul,
Dar nu depășesc marcajul.

Dup-un indian aștept, 
Burta-n față, spate drept,
Ochii după blonda grasă, 
Ce pune cutii pe masă. 

Cureaua și telefonul,
Geanta și eu știu, paltonul,
Toate le pun în cutie, 
Vor să vadă ei,... să știe. 

Dacă nu cumva transporți, 
Niște "alea" după porți. 
"Nu care cumva ne minți?
Prea multă pastă de dinți!" 

E rândul meu ca să trec,
Prin portalul din Star Trek.
Fac un pas, să mă strecor,
Când,deodată-s infractor

Luminițe colorate,
Țipăt de sirene, frate,
Când credeam că am ajuns :
"Take  off, please, your shoes"

Dau pantofii la scanat,
Iar spre mine se îndreaptă...un bărbat!
Mă privește, mă rotește, 
Mă apucă bărbătește,

Mă "scanează" prin-prejur,
Dară mie nici nu-mi pasă ; 
N-am nimic la mine, lasă, 
Și nu vreau nici să-l înjur.

Îmi recuperez bagajul, 
Urc o scară, schimb etajul,
Iată sala de-așteptare,
Cât un mall,de nu mai mare.

Iau un sandwich și o apă, 
Lasă, timpul o să treacă.
După ce mănânc desertul, 
Caut iute internetul.

Caut multe și nimic,
Nu merge,mai mult m-oftic,
Îl închid și mă ridic
S-a mai dus din timp un pic. 

Mă mai plimb prin magazine. 
Țin de buzunare, bine!
Ăștia, vere,sunt în stare, 
Să te ia și din parcare. 

Banii mei făcuți cu greu,
Nu-i las eu fără să vreu. 
Niciun sfanț, orice ar fi, 
Nu rămâne-n duty-free.

Vine ora de îmbarcare, 
Se dă start,în fuga mare,
Toată lumea, ca la lapte,
Coadă la poarta cin'șapte.

Actele la controlor, 
Mult durează până zbor,
A 30, loc la fereastră, 
Văd munții și mare-albastră. 

Închid ochii, decolăm,
Somn de voie cât zburăm,
Când ajungi la București,
Vrei nu vrei, tot te trezești. 

Mă debarc, fac din nou vama, 
E frumoasă bine dama!
Dar importanță nu are,
Când a ta e în parcare. 

Cursa Otopeni -Onești, 
Nu știu la ce te gândești. 
Nici să te-amăgești nu poți, 
Că îți sar în cap cu toți.

Lumea e pestriță tare, 
Și în cap,dar și-n picioare, 
"Dacă nu-i cu supărare, 
Internet, mașina,are?

Nu-i o clipă de pierdut, 
Nu dai like,ești abătut. 
I-phone,Sony ori Samsung,
În cinci ore, tot ajung.

Primul lucru,știți și voi,
Dau o fugă la butoi,
Cine-i tare însetat, 
Langă mine-i așteptat.

Iunie 2016                 By CristiP