Author: Cristian Pușcașu

Bun venit! Prezența online a poeziei mele se datorează faptului că doresc să vă înnapoiez, în felul meu, bucăți din trăirile întâmplate de-a lungul timpului, în această lume, alături de voi, împreună cu voi. Sunt convins că fiecare dintre voi a simțit, a trăit, a visat, cele mai multe dintre cele ce vor fi descrise pe aceste pagini ale blogului, chiar dacă nu în același timp sau în același loc. Sper, ca cei mai mulți dintre voi să vă regăsiți în scrierile mele și să vă bucurați. Deschide-ți sufletul și mintea! Welcome! The online presence of my poetry is due to the fact that I want to return to you, in my own way, pieces of the experiences that have happened over time, in this world, alongside you, together with you. I am convinced that each of you has felt, lived, dreamed, most of what will be described on these pages of the blog, even if not at the same time or in the same place. I hope that most of you will find yourselves in my writings and enjoy them. Open your soul and mind!

JOI

The current image has no alternative text. The file name is: file_000000002bc8722f915044e8bc5db0a82.jpg
Joi e ziua însemnată pentru mine, pentru noi,
Ți-amintești? Era-ntr-o toamnă, într-o după-amiază, joi,
Tu stăteai în parc, pe-o bancă și mâncai încet o pară,
Eu treceam cu bicicleta. Ce frumos era afară!

Te-am privit pentr-o secundă și atât m-am tulburat,
C-am scăpat din mâini ghidonul și m-am dezechilibrat,
Bicicleta mea cea nouă, desena curbe ciudate
Și-am căzut pe-un pat de frunze, între florile brumate.

M-ai privit îngrijorată, consternată și cu milă,
Dar apoi ai râs puternic din sufletu-ți de copilă.
Te-ai apropiat de mine, prea frumoasă domnișoară,
Întrebându-mă șăgalnic: "Vrei să muști și tu din pară?"

Scuturându-mă de frunze, repede m-am ridicat,
Să nu-mi vezi dezamăgirea și orgoliul șifonat.
Ți-am luat din mână para și o gură am mușcat,
Iar apoi, fără de veste, pe buze te-am sărutat.

Ai rămas pentr-o secundă, confuză, ușor mirată,
Căutând cu ochii, para. Atunci te-ai simțit trădată.
Dar apoi ai râs cu zgomot, zguduindu-ți silueta
Și mi-ai spus fără tăgadă: "Vreau și eu cu bicicleta!"

Felinarele aprinse, ne-aunțau că se-noptase,
Însă, era prea frumos, între noi ce se legase.
Pentru-a nu știu câta oară, prin același loc treceam,
Ținându-ne străns de mănă, când și când ne sărutam.

Au trecut de-atunci decenii, cu nenumărate joi,
Peste frunzele căzute pe-acea bancă, peste noi,
Dar niciuna dintre ele, chiar de-au fost ninsori sau ploi,
N-a fost altfel petrecută: parcul, bicicleta, noi.


By CristiP                           12 Feb. 2026

Dragostea născută spontan este o dragoste curată, sinceră și se confundă cu veșnicia.

By CristiP

ÎNTOARCE-TE ACASĂ

The current image has no alternative text. The file name is: img-20250511-wa0006.jpg
O palmă de pământ de ai, 
De-ai tăi părinți lăsată, 
Tu să te-ntorci mereu la ea,
Să n-o lași nelucrată!
Să o-ngrijești, cum alteori,
Ei o făceau cu drag,
Iar seara, mulțumiți priveau,
La munca lor, din prag.
Iar când veneai, din când în când,
În vizită acasă,
La poartă te-așteptau zâmbind
Și te pofteau la masă.
Aflai ce-i nou pe dată,
În vechiul vostru sat:
Cum vărul după tată,
Din nou s-a însurat,
Cum fata cea mai mică,
A lu' Costache-chioru'
S-a dus după Petrică,
"Îi face cu ulcioru'.
Anica-i iar gravidă
Mai face înc-un plod,
Îi tot nemăritată,
Da' spală tot sub pod."
Mai moare o bătrână,
Un moș e prin spital,
"Popa și-a rupr o mână,
A lunecat pe deal,
Copchiii lu' Valeru
Au fost, acu-ntr-o noapte,
La a lu' Plutoneru',
I-au luat perele coapte."
Ba despre-o cumetrie,
Ba despre-o-nmormântare,
"Godac e-n datorie,
A vrut o nuntă mare!"
Trec orele-ntr-o clipă,
Mai pun ai tăi pe masă,
Carafa cu vin roșu
Și papanași de casă.

Nu prea vorbesc de ei,
Le e tot timpul bine,
Tu ești cel ce contează,
Cum te-nțelegi, cu cine,
De te descurci cu banii
Și de mănânci destul,
De munca nu-i prea multă,
De somn de ești sătul.
Apoi, târziu în noapte,
Privind cu drag la tine,
Aduși puțin de spate,
Dar sufletele pline,
Înspre odaia bună,
Cu miros minunat,
Vegheată chiar de lună,
Prin geamul vechi, pătrat,
Se-ndreaptă să-ți arate
Cum așternut-au patul,
Cearșafuri înflorate
Și plapuma de-a latul,
Pernele noi, din pene,
De gâscă și de rață,
Brodate fără grabă
Cu fir sucit de ață.
"Daa, soba încă arde
Și nu mai scoate fum...
Ne ducem la culcare
Că e târziu de-acum."

Tu să nu-i uiți vreodată,
Să nu îi ocolești,
Pe cei ce ți-au dat viață
Și chef să o trăiești.
Și chiar de ani s-adună
Pe tâmpla-ți grizonată,
În ochii lor vedea-vei
Copilul de-altă dată.

                                           By CristiP      Feb. 2026

Părinții rămân, atâta timp cât simt că ai nevoie de ei, apoi… pleacă!

By CristiP

Bun venit!

The current image has no alternative text. The file name is: banner-youtube.jpg

Prezența online a poeziei mele se datorează dorinței de a vă înapoia, în felul meu, fragmente din trăirile adunate de-a lungul timpului în această lume, alături de voi și împreună cu voi.

Sunt convins că fiecare dintre noi a simțit, a trăit, a visat multe dintre lucrurile care vor fi așternute pe aceste pagini, chiar dacă nu în același timp și nu în același loc.

Îmi doresc să vă regăsiți în aceste poezii.
Sper să vă bucurați.

Deschide-ți sufletul și mintea!